Eu sunt genul de turist care preferă un city break în locul unei vacante leneșe la un all inclusive, și care caută să pună în bagaj cei mai comozi pantofi pentru a putea colinda zile întregi străzile unui oraș. Tocmai de aceea, în Dubai am ajuns doar pentru a vizita un prieten drag, altfel orașul aflându-se departe pe lista mea de priorități.
Nu am ajuns în perla Orientului Mijlociu fără curiozitate, pentru că cine nu călătorește, nu învață Am lăsat orașul să mă surprindă, fără să îmi mai fac temele de acasă, și am avut ce învăța.
In Orientul Mijlociu nu se merge cu rucsacul în spate; nu există nici ghiduri de călătorie prea detaliate pentru destinațiile de aici. Se merge însă pentru plăcerea de a călători și de a descoperi locuri noi, civilizații diferite.
In Dubai am avut parte de o vacanță ieșită din tipare. Nu m-am plimbat pe jos pentru că era prea cald, nu m-am pierdut pe străduțe ca să descopăr cum trăiesc localnicii, pentru că în Dubai nu prea există străduțe, doar bulevarde mari și aglomerate. Acolo se merge pentru lux și, recunosc, puțin răsfăț nu strică nimănui pentru câteva zile, o cină la un hotel de 5 stele sau un cocktail în piscină.
Criza locurilor de muncă din Statele Unite a dus la transformarea Dubaiului într-un land of opportunities, orașul devenind o metropolă plină de europeni. Asta nu e lucru rău, chiar deloc, pentru că orașul este mult mai libertin decât Doha sau Abu Dhabi, cu o viață socială foarte activă.
In Dubai poți să mergi la plajă sau în safari, sa încerci mâncare arăbească, să admiri fântâna de la Dubai Mall și, if you know the right people, să vizitezi Burj Al Arab și să mănânci cele mai bune curmale din lume. Serviciile sunt bune, oamenii foarte prietenoși iar orașul destul de sigur (poate fotografia emirului care domină clădiri din întreg orașul ii intimidează pe cei care ar fi tentați să încalce legea).
O vizită în orașul-emblemă pentru Emiratele Arabe Unite îți arată că banii pot cumpăra multe lucruri (zgârie-nori, infrastructură dezvoltata, mașini în ediție limitată, hoteluri luxoase, branduri scumpe, etc), însă nu pot cumpăra farmecul istoriei (istoria s-a scris aici pe fast forward, totul fiind un desert acum aproximativ 30 de ani). Lumea aceasta este una recent îmbogățită, care are farmec mai mult prin multiculturalismul ei, decât prin valorile locale. In Dubai conviețuiesc sute de naționalități, care țin în viață acest oraș și ii dau valoare.
In concluzie, Dubaiul merită vizitat, nu pentru istoria lui, ci pentru relaxare și descoperirea unei culturi diferite (de fapt, un caleidoscop cultural).
Sa lăsăm și partea vizuală să își joace rolul :
