Filmele inspirate de povești adevărate m-au impresionat întotdeauna, pentru că transmit un mesaj puternic și te răscolesc pentru multă vreme. Eu nu țin minte filme, nume de actori, scenarii... De cele mai multe ori mă bucur de un film 2-3 ore, după care nu-mi mai ocupă mintea. Asa că cele pe care le rețin, sunt într-adevăr capodopere, de cele mai multe ori ale cinematografiei europene.
Mar adentro aduce în discuție un subiect mult prea puțin dezbătut: dreptul omului de a decide asupra propriei persoane, fie că este vorba despre viață sau moarte.
Spaniard Ramon Sampedro rămâne paralizat în urma unui accident și luptă timp de 30 de ani pentru dreptul de a-și încheia viața cu demnitate, punând astfel capăt suferințelor. Filmul este mai puțin dramatic decât altele de genul acesta, punând accentul mai mult pe lupta lui Ramon pentru legalizarea eutanasiei voluntare, decât pe neputința lui.
In ciuda dorinței sale de a muri, viața este subiectul principal al filmului, sensul și valoarea ei. Ramon nu a fost dezumanizat de starea sa, reușind chiar să aibă povești de dragoste cu două femei importante din viața lui. Tot ce dorește este să decidă singur finalul luptei sale, pentru valorizarea alegerii individuale și a autodeterminării.
Dacă va reuși, vedeți la finalul celor 125 de minute!
